Îmi amintesc de gustul inegalabil al prăjiturilor de casă; cele pe care le făcea mami și pe care le mai pregătește și azi. Mereu pregătea câteva sortimente pentru Sărbători: Kati tészta, Doboș, Sumegi, Hajós teszta, cornulețe cu magiun de casă, prăjitură Lambada… Și-n restul anului măcar una pe săptămână. Cândva îmi plăceau foarte mult și prăjiturile ce se serveau la nunți. Prăjiturile acelea de casă cu un gust pe măsură, cu creme fierte sau preparate cu unt, nu din prafuri ori creme la găleată pline de grăsimi hidrogenate. Delicii cu foi și blaturi coapte una câte una, cu grijă, nu făcute pe bandă rulantă și umflate de chimicale și amelioratori.…