Articole utile

Rețeta originală – de unde și până unde

reteta-originala-de-unde-si-pana-unde

De unde? De la cel care a creat-o/inventat-o.

Până unde? Până la cel care a creat-o/inventat-o.

Conform DEX: ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie primul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊ Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul.

Orice modificare adusă unei rețete care nu ne aparține o poate transforma într-o nouă rețetă, una originală ce-i drept, dar atunci e musai să-i dăm o denumire… autentică. 🙂 Ca și în cazul arhicunoscutei ciorbe de burtă, despre care putem spune că a fost transformată într-o variantă mai bine tolerată de gurmanzi: ciorba rădăuțeană. Simplu, nu-i așa? 😀

Să-mi fie cu iertare, dar am ajuns la concluzia că blogosfera culinară se împarte în două categorii: ”a celor originali” și ”a celor pasionați”. Interesant este faptul că cei pasionați cu adevărat nu insistă să meargă pe rețete așa-zis originale și mai ales nu strigă în gura mare că le dețin. Cuvintele acestea au ajuns să se vândă mai bine decât tutunul. Cred că doar cosmeticele le mai întrec la vânzări după același principiu: ”formula originală, revoluționară”.

Haideți să facem un exercițiu simplu: ORIGINAL/AUTENTIC=VALOARE. De ce ar dezvălui cineva secretul succesului și mai ales de ce ar face-o gratuit? Ați văzut vreun bijutier care să împartă în mod gratuit diamantele veritabile pe care le deține? La ce i-ar folosi să facă acest lucru?

Nu trece zi în care să nu deschid ”sfântul” Facebook și să nu dau peste ”rețeta originală” sau peste”rețeta autentică” scrise, evident, din burtă de te miri cine. Și mai interesant e să găsești 100 de rețete ( același preparat ) de-ale vreunui chef cunoscut care vinde bine, în 100 de surse, scrisă în tot atâtea moduri diferite și, bineînțeles, cu marele și importantul ”original” în titlu. Hmmm… dintr-atâtea rețete originale care-o fi cea mai originală? Aș încerca-o și eu… Ca să nu mai spun despre cele mai vechi rețete și cele mai cunoscute, că sunt prezentate ca fiind originale de către ”n” persoane, în ”n” moduri total diferite doar pentru că așa dă bine.

Vai! Era să uit! Cel mai mult îmi place când la o rețetă oarecare, apare acel cineva care te face troacă de porci că nu e așa rețeta originală. Păi cine-a zis că este sau că trebuie să fie originală?

Din păcate, ”originalul” ăsta a devenit, în contextele în care este folosit, un mare fake, o mare păcăleală și de ceva vreme o sursă de alergie pentru mine și mulți alți oameni pasionați de domeniul culinar. Ce-ar deveni acest domeniu dacă s-ar găti doar după rețete originale? Ce valoare ar mai avea sursele de inspirație culinară? Ar mai exista plăcerea de-a găti? Ar mai evolua arta culinară? Ne-am mai putea bucura de gusturi noi?

Oameni buni, unii caută rețete. REȚETE, pur și simplu. Pentru unii, ORIGINAL e gustul ce le amintește de părinți, bunici, copilărie!!! Unii oameni vor să mănânce ACASĂ, vor să gătească ceva bun pentru CINEVA DRAG sau pur și simplu vor să-și învingă frica de aragaz. Știți? Gazul? Poate face BOOM și unora le e frică!

Dragi bloggeri și dragi cititori, haideți să ne respectăm unii pe alții! Ar fi mai ORIGINAL!

0 Comments
Share

Rita